'' Dumnezeu și Diavolul pun la cale un concurs pentru a hotărî cine va stăpâni lumea pentru totdeauna: fiecare își trimite candidatul pe Pământ. Concurenții au la dispoziție șapte zile ca să convertească omenirea la Bine sau la Rău. Dumnezeu își alege îngerul preferat, o femeie de o frumusețe răpitoare, pe numele Zofia. Lucifer îl alege pe Lucas, un demon ce răspândește o atracție întunecată. Locul de desfășurare al luptei: San Francisco. Însă nici Dumnezeu, nici Diavolul nu și-au imaginat că cei doi rivali ar putea să se îndrăgostească... ''
Marc Levy m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul în care scrie de la prima carte citită și deasemenea nu am putut să trec cu vederea nici această carte '' Șapte zile pentru o eternitate... ''. S-a întâmplat într-o zi însorită de octombrie când răsfoind printre cărți, într-o librărie am dat de această carte. M-a frapat din momentul în care i-am citit descrierea și am zis fără să mă gândesc că o cumpăr. O vroiam atât de mult în biblioteca mea, am deschis portofelul să număr câte bancnote mai am și să văd dacă îmi vor ajunge pentru achiziție. Spre mirarea mea, mai aveam atâtea bancnote cât valora cartea, nici mai mult, nici mai puțin. Atunci mi-am zis '' E a mea! ''. Eram foarte încântată că mi-am dat ultimii bani pentru o carte, și pentru mine era o carte valoroasă ce-mi putea aduce fericirea lecturând-o.
Cărțile ne aduc atâtea emoții, doar trebuie să ne lăsăm inima deschisă, să închidem ochii și să zburăm pe acel tărâm plin de emoții diverse. Vă recomand cu drag această carte! O puteți găsi aici la cel mai mic preț.
Și vreau să mai împărtășesc cu voi câteva secvențe profunde care mi-au plăcut: '' - Tot timpul propovăduim dragostea, dar noi, îngerii, nu dispunem decât de teorii. Prin urmare, ce înseamnă cu adevărat dragostea pe pământ Doamne? El privi spre cer și o luă pe Zofia pe umeri. - Dar acesta e lucrul cel mai frumos pe care l-am inventat! Dragostea e o părticică de speranță, e necontenita reînnoire a lumii, e calea spre pământul făgăduinței. Am creat diferența pentru că omenirea să cultive înțelegerea: o lume omogenă ar fi fost atât de tristă! Să mori, nu alta! Și, pe urmă, pentru cel sau cea care a știut să iubească și să fie iubit (ă), moartea nu e decât un moment din viață. Zofia desenă pe jos, cu vârful piciorului un cerc. - Dar povestea cu acel Bachert e adevărata? Dumnezeu zâmbi și îi luă mâna. - Frumoasă idee, nu? Cel care își găsește jumătatea devine mai împlinit decât toată omenirea la un loc! Omul nu este unic, în sine. Dacă l-aș fi vrut astfel, n-aș fi creat decât unul. Abia când începe să iubească devine, întra-devăr unic. Omul, așa cum l-am creat, poate că nu e perfect, dar nimic din univers nu poate depăși perfecțiunea a două ființe care se iubesc. - Acum înțeleg mai bine, spuse Zofia, trasând o linie dreaptă exact în mijlocul cercului. El se ridică și își băgă din nou mâinile în buzunare. Era gata să plece, când se întoarse și își puse mâna pe creștetul Zofiei. Cu un ton blând și complice, îi spuse: - O să-ți încredințez un mare secret. Unica și singura întrebare pe care mi-o pun încă din prima zi: oare eu sunt cel ce a inventat dragostea sau dragostea e cea care m-a inventat pe mine? ''
'' - Hai, gustați! Faceți-mi această plăcere! Pentru gură, ciocolata e o bucățică din rai. - Și, pentru șolduri, un iad! îi răspunse ea. Fără să-i mai lase răgazul de a protesta, Lucas tăie crema, duse lingura la buzele Zofiei și îi depuse ciocolata caldă pe limbă. În pieptul ei, bătăile necunoscute se făcură simțite și mai tare. Își ascunse frica în adâncul ochilor lui Lucas. - E caldă și, în același timp, rece. E dulce, spuse ea. ''
'' Nu vezi niciodată când vine goanga suferinței: este aici și apoi, într-o bună zi, dispare nu se știe cum. ''
'' Zofia, nu există un bine imens, pe care să ni-l putem reprezenta, pentru simplul motiv că, spre deosebire de rău, binele este invizibil. Binele nu se calculează și nu se povestește, fără să-și piardă ceva din eleganța și din rostul lui. Binele este alcătuit dintro cantitate infinită de lucruri mărunte, care, puse cap la cap, poate că vor reuși să schimbe, până la urmă, lumea. ''
'' - Trecând prin fața arcadei mele, mi-ai zâmbit. Ceva mai târziu, detectivul ăla, care tot vine pe aici să ia masa, a trecut în mașină și s-a uitat la mine cu aerul ăla al lui veșnic ursuz. Privirile ni s-au întâlnit, eu i-am încredințat zâmbetul tău, iar, când a plecat, am văzut că-l avea pe buze. Așa că avea să transmită și el puțină speranță celui sau celei cu care urma să se vadă. Acum, îți dai seama ce ai făcut? Ai inventat un vaccin împotriva clipelor posomorâte. Dacă ar face toată lumea chestia asta, măcar o dată pe zi, dacă ar oferi doar atât, un zâmbet, îți imaginezi nemaipomenita epidemie de fericire care ar contopi pământul? ''
'' O simplă bătaie de aripă a unui fluture putea isca un uragan. ''
Lectură plăcută vă doresc!
