Am deschis un nou capitol din viața mea, cu file albe, curate și încă nescrise. Doar un număr mare, evidențiat pe prima pagină cu o cerneală stridentă, numărul 22, iar restul poveștii urmează să fie trăită și apoi scrisă.
Este vârsta care îmi va aduce noi oportunități, noi perspective de viitor, noi obstacole împreună cu lecțiile lor, noi aptitudini și noi talente. Este încă un an de la care mă aștept la multe schimbări, perfecționări și îmbunătățiri.Și fiindcă vârsta de 21 de ani m-a părăsit deja și ia dat locul alteia, aș vrea să vă vorbesc atât despre ce a însemnat ea pentru mine cât și despre lecțiile de viață și povețele care le-am învățat până în prezent.
Pot să spun că ultimul an din viața mea a fost cel mai bun an de până acum, cu cele mai multe schimbări ale personalității mele. Un an în care viața a luat o întorsătură bruscă din sensul în care se îndrepta, într-un cu totul alt sens, cel mai bun din punctul meu de vedere, din cauza alegerilor pe care le-am făcut. A fost anul în care m-am regăsit pe mine, anul în care mi-am descoperit noi talente și aptitudini. Iar asta este cel mai important pentru mine, deoarece, faptul că nu știam ce vreau de la viață, mă făcea să fiu confuză, și să nu știu încotr-o mă îndrept. Consideram că nu am nici un talent, că sunt o persoană ca toate celelalte și că nu am nici un scop în viață. Dar totul s-a schimbat exact după ce am împlinit 21 de ani, când am luat hotărârea că trebuie să îmi găsesc un scop.
Primul pas a fost să lecturez cât mai multe cărți de dezvoltare personală, care m-au luminat și m-au motivat foarte mult, mi-am făcut notițele necesare și astfel am trecut la acțiune. Mi s-a părut dificil, fiindcă eram la început, nu știam să îmi setez niște obiective, și până atunci nici măcar nu aveam astfel de obiceiuri. Am început să invetez acele obiective care mi-ar plăcea să le ating și spre mirarea mea, cu timpul chiar îndeplinisem 80 % din ele.
Schimbându-mi personalitatea, schimbându-mi obiceiurile am înțeles că unele lucruri pe care le făceam odată nu mă mai mulțumeau deloc, și le eliminam ușor, ușor din viața mea.
Pot să spun că am ajuns în punctul în care am înțeles că eu sunt creatorul propriei mele vieți, dacă vreau ca viața mea să fie una prosperă și fericită, eu pot să mi-o creez astfel, la fel tot eu pot să-mi creez și opusul ei, dacă nu încerc să alung negativismul din viața mea.
Am înțeles că odată ce te maturizezi ești foarte atent la persoanele din viața ta, și astfel maturizându-mă foarte mult mi-am dat seama că cele mai de încredere persoane din viața mea sunt: soțul meu și familia mea.
Am înțeles că trebuie să-mi văd de drumul meu, să mă concetrez pe ceea ce mă face pe mine fericită și împlinită, să-mi țin persoanele dragi aproape și să-mi ating succesul în viață.
Să trăiesc fiecare moment din viața mea cu intensitate.
Ceea ce vreau să vă transmit și vouă este că odată ce vă veți lua viața în frâu și vă veți asuma responsabilitatea, vă veți maturiza foarte mult. Veți înțelege multe lucruri pe care nu le-ați înțeles până atunci. Sunt multe obstacole care vă vor trage în jos, și pe mine m-au tras, dar am încercat să dețin controlul.Să nu vă temeți că sunteți singurul pe lume care nu are nici un talent, nu e adevărat, este ceva special în fiecare om, doar trebuie să aveți răbdare până îl veți descoperi. Unele talente se descoperă de mici, unele la maturitate iar unele poate chiar la o vârstă mai înaintată, dar ele cu siguranță există.
Sper că odată cu trecerea anilor să adun în bagajul vieții mele cât mai multe lecții înțelepte pentru a le împărți și cu alți oameni, cu toți cei care mă citesc.Tu ce ai învățat din toți anii pe care îi ai?