Pânză de păianjen este o carte apărută în 1994 ceea ce se și vede după copertă.
Este o carte mai veche pe care am cumpărat-o de ceva timp, de la un anticariat stradal.
Pe Sandra Brown am cunoscut-o prin romanul său “Sărutul Ispitei” asta fiind în primii mei ani de lectură.
Găsind-o în acel anticariat mi-a atras atenția, am procurat-o și de abia astăzi vin cu recenzia.
Pânză de păianjen este o carte voluminoasă, deși are 431 de pagini, se citește destul de lejer și rapid pentru că este vorba de o poveste pasionantă de dragoste,
și cui nu-i plac poveștile de dragoste?Este vorba despre Kathleen o achizitoare de modă tânără și frumoasă care se îndrăgostește într-o tabără de vacanță de un producător video de succes, pe nume Erik. Petrecând foarte mult timp împreună atracția dintre ei devine din ce în ce mai puternică, dar ceva tragic îi desparte. După ce Eric suferă de un accident de avion, Kathleen presupune că e căsătorit și fuge departe de el la San Francisco.
Singură și neajutorată reușește să se angajeze la o mare firmă, iar când vestea că a rămas însărcinată o dă peste cap, face niște alegeri care nu sunt în concordanță cu sufletul ei.Când destinul îi aduce față-n față, Erik află că Kathleen este căsătorită și are un fiu.Sentimentele lor nu s-au stins iar obstacolele dintre ei sunt tot mai multe.Oare vor rămâne împreună?Veți afla în carte, doar ce vă spun e că are un final fericit :))Nu a fost o carte plictisitoare, dimpotrivă, mi-a plăcut foarte mult,
mi-a trezit curiozitatea de a afla ce se va întâmpla mai departe.Am avut senzația că privesc un film.Mi-a trezit emoții, și a meritat să scriu o recenzie despre ea.Dacă doriți să vă delectați cu un roman, vi-l recomand cu drag.Și mi-ar plăcea foarte mult să-mi lăsați impresiile voastre în comentarii.
Fraze care m-au frapat:
„M-au învățat cum să iubesc din nou iubindu-mă, când meritam cel mai puțin dragoste.”
“Aici în vârful muntelui, nu era nimic care să tulbure noaptea. Luminile orașului nu-i răpeau nopții măreția, sau cerului infinitatea.”
“-Plecasem cu convingerea că lumea e urâtă.
-Și ai găsit acolo și mai multă urâțenie?
Nu, spuse el, am găsit frumusețe.”
“Perfecțiunea lui o tulbura. Prezența lui o tulbura. El însuși o tulbura.”
“Apoi, neliniștită, se dojeni singură pentru că se purta prostește. Era o femeie în toată firea prea matură ca să se comporte în acest fel. Prea matură ca să i se taie respirația și să i se întețească bătăile inimii de fiecare dată când revedea imaginea lui mergând spre râu, gol, cu excepția pânzei din jurul șoldurilor, care mai mult îi evindeția decât îi ascundea sexualitatea. Niciodată nu dăduse ea atâta atenție anatomiei masculine.”
“ Închinzându-și repede ochii, aproape că putu să simtă mirosul de caprifoi al părului ei care-i amețise mintea și-l îmbătase în această după-amiază.”
“ Dorise să-și potrivească gura peste a ei, dar în loc să se simtă satisfăcut, acum tânjea după mai mult. Trebuia să vadă dacă era tot atât de gustoasă, pe cât i se păruse la micul aperitiv.”
“ La a treia melodie, el îi ridică mâinile și i le puse în jurul gâtului său, iar ale lui îi cuprinseră mijlocul. Își lipi capul de al ei și-i șopti la ureche:- Îmi place mai mult așa. E ca și cum ai face dragoste cu muzica.”
